Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena, Înălţarea Domnului si Ziua Nationala a Eroilor – trei mari sarbatori intr-o singura zi
Sfintii Imparati Constantin si Elena
Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena sunt sărbătoriţi pe 21 mai atât de bisericile ortodoxe, cât şi de cele catolice la fel cum sunt serbaţi apostolii. Anul acesta sărbătoarea sfinţilor Constantin şi Elena coincide şi cu Înălţarea Domnului, zi în care se vopsesc ouă roşii. Înălţarea este sărbătoare populară cu dată mobilă (ziua de joi, din a şasea săptămână după Paşte). Înălţarea este şi Ziua Eroilor în Biserica Ortodoxă Română şi un prilej de pomenire a morţilor, de această sărbătoare fiind legate şi mai multe superstiţii şi obiceiuri populare. Oamenii se salută cu formulele „Hristos s-a înalţat!” şi „Adevărat s-a înălţat”. Pentru vigoarea fizică şi spirituală a membrilor familiei, pentru ca paguba să ocolească o gospodărie, în această zi nu se înstrăinează nici un obiect din casă, nu se împrumută bani, sare şi chibrituri. În calendarul popular, sărbătoarea Sfinților Constantin și Elena este o sărbătoare a păsărilor de pădure, numită Constantin Graur sau Constantinul Puilor. Tradiția populară ne spune că în această zi păsările de pădure își învață puii să zboare. Există, în ziua de Constantin și Elena, și o serie de obiceiuri și superstiții, care fac referire la vara ce urmează să-și facă apariția, și anume: mulți agricultori nu lucrează, pentru a evita pagubele aduse holdelor de păsările cerului; în unele regiuni ale țării este ultima zi în care se mai poate semăna porumb, ovăz și mei, deoarece, în popor, se vorbește că tot ce se seamănă după această zi se va usca; podgorenii respectă ziua de Constantin Graur în ideea că, dacă vor munci, graurii le vor distruge strugurii; ziua de Sfântul Constantin și Elena este ziua în care păstorii hotărăsc cine le va fi baci, unde vor amplasa stânele și cine le va păzi pe timpul pășunatului; femeile, pentru a alunga duhurile rele și necurate, tămâie și stropesc cu aghiasmă; pentru a se apăra de forțe malefice, țăranii aprind un foc mare și stau în jurul lui, prin fumul focului obișnuiesc să treacă și oile, pentru a fi ferite de rele pe timpul cât vor sta la stână.
Povestile sfintilor Constantin si Elena
„Acest mare între împäraţi, fericitul şi pururea pomenitul Constantin, a fost fiu al lui Constanţiu, care se numea Clor, şi al cinstitei Elena. Constanţiu a fost nepot de fiică lui Claudiu cel ce a împărăţit în Roma înainte de împărăţia lui Diocleţian şi a lui Carin. Acest Constanţiu, după ce a fost primit de Diocleţian şi de Maxenţiu Erculiu ca să fie părtaş al împărăţiei lor, când Maximian Galeriu dimpreună cu alţi prigonitori, cu tărie ridicaseră prigonire asupra tuturor creştinilor, el singur întrebuinţând blândeţea şi mila, mai vârtos pe cei ce se luptau pentru credinţa lui Hristos îi întrebuinţa sfetnici şi părtaşi ai slujbelor împărăteşti. Învăţând el buna cinstire pe Constantin fiul său cel iubit, care după acestea s-a numit întâiul împărat al creştinilor, l-a lăsat moştenitor al împărăţiei sale, în insulele Britaniei. După ce Constantin a fost înştiinţat de lucrurile necinstite, desfrânate, pierzătoare şi proaste, pe care le făcea în Roma, Maxenţiu, fiul lui Erculiu, şi îndemnat de dumnezeiasca râvnă şi chemând pe Hristos împreună oştilor, a pogorât împotriva lui Maxenţiu. Deci, văzând Dumnezeu curăţenia sufletului lui i s-a arătat mai întâi în somn, după aceea în amiaza zilei, închipuind semnul Crucii scris cu stele: , l-a arătat lui şi celor ce erau vrednici. Deci, îndrăznind în chipul cinstitei Cruci şi făcând cu aur semnul Crucii pe arme, a mers la Roma, şi pe însuşi pierzătorul Maxenţiu l-a aruncat în râul Tibon, înecându-l lângă podul Milvia, şi aşa a izbăvit pe cetăţenii Romei de tirania acestuia. Atunci marele Constantin, pornindu-se de la cetatea romanilor şi mergând pe cale voia să zidească o cetate pe numele său în Ilion, unde se zice că a avut loc războiul Troienilor cu elinii; însă a fost oprit prin dumnezeiasca înştiinţare şi i s-a poruncit de la Dumnezeu ca mai de grabă în Bizanţ să-şi zidească cetatea. Deci, urmând voii celei dumnezeieşti, a zidit această de Dumnezeu păzită cetate pe numele său, pe care a şi adus-o lui Dumnezeu ca pe o pârgă a credinţei sale. Şi deoarece căuta scumpătatea credinţei celei din vremea noastră, a adunat în Niceea arhierei din toate părţile, prin care s-a propovăduit credinţa ortodoxă, şi Fiul a fost recunoscut deofiinţă cu Tatăl, iar Arie şi cei împreună cu el au fost daţi anatemei, dimpreună cu hula lor. A trimis încă şi pe maica sa Elena la Ierusalim pentru căutarea cinstitului lemn pe care a fost pironit cu trupul Hristos, Dumnezeul nostru; apoi, aceste părţi de lemn sfânt au fost mutate, adică o parte a fost aşezată chiar în Ierusalim, iar cealaltă parte a adus-o în împărăteasca cetate. Împărăteasa Elena, după ce a ajuns la Constantinopol, şi-a săvârşit viaţa; iar marele Constantin, împodobind cetatea cu înnoiri şi cu prăznuiri, şi puţin ceva trecând peste patruzeci şi doi de ani ai împărăţiei sale, şi începând războiul cu perşii, şi în oarecare sat lângă Nicomidia fiind, s-a mutat către Domnul, şi a fost adus în cetatea sa, unde a fost primit cu evlavie şi cu prea încuviinţate întâmpinări, a fost aşezat în biserica sfinţilor apostoli. Şi a împărăţit în Roma cea Nouă în anul de la zidirea lumii, cinci mii opt sute optsprezece; iar de la venirea cea în trup a Mântuitorului nostru Dumnezeu trei sute treizeci şi şapte, fiind al treizeci şi doilea împărat de la August.”
Inaltarea Domnului
Biserica Ortodoxa praznuieste Inaltarea Domnului la 40 de zile dupa Inviere, in Joia din cea de-a patra saptamana dupa Pasti. Anul acesta Biserica Ortodoxa sarbatoreste Inaltarea Domnului la data de 21 mai. Aceasta sarbatoare mai este cunoscuta si sub numele de Ispas, ziua in care Mantuitorul nostru Iisus Hristos s-a ridicat la ceruri de pe Muntele Maslinilor. La aceasta minune au mai luat parte si Apostolii si cei doi ingeri. Acestia din urma le-au vorbit apostolilor despre cea de-a doua venire a lui Hristos, si le-au cerut sa nu fie coplesiti de durerea despartirii de Mantuitor. Eusebiu din Cezareea, in lucrarea „Despre sarbatoarea Pastilor” din anul 332 mentioneaza pentru prima oara sarbatoarea Inaltarii Domnului. Din scrierile acestuia, putem deduce faptul ca Inaltarea Domnului se tinea in aceeasi zi cu Rusaliile, la 50 de zile dupa Inviere. Abia la sfarsitul secolului al IV-lea, inceputul secolului al V-lea, sarbatoarea Inaltarii Domnului s-a sarbatorit in alta zi decat Pogorarea Sfantului Duh (Rusaliile), si anume, la 40 de zile dupa Inviere. Aceasta data a ramas pana in ziua de astazi neschimbata. Obiceiurile de Înălţarea Domnului sunt diferite de la o zona la alta: casele şi mormintele sunt împodobite cu crengi de paltin, la ferestre se pun frunze de leuştean, se fac pomeni pentru morţi, împărţindu-se mai ales pâine caldă, brânză, ceapă verde şi rachiu, sunt marcate vitele şi se taie mieii. În noaptea şi ziua de Ispas se efectuează numeroase obiceiuri şi practici magice de apărare: culegerea şi sfinţirea florilor, frunzelor şi ramurilor plantelor apotropaice de alun, nuc, leuştean, paltin, lovirea vitelor şi oamenilor cu leuştean, sunatul din buciume să nu se prindă farmecele şi să alunge relele, încingerea peste mijloc (brâu) a fetelor şi femeilor cu leuştean, îmbunarea spiritelor morţilor cu ofrande bogate, vrăji şi descântece.Ziua de Ispas este hotar pentru diferitele activităţi economice: se încheie semănatul plantelor, în special al porumbului, se urcă boii şi juncanii la păşunile montane, se însemnează mieii prin crestarea urechilor (cu unele variante locale, sărbătoarea este cunoscută pretutindeni în România).În popor, sărbătoarea Înălţării Domnului se mai numeşte si Ispas, după numele martorului ascuns, nevăzut al Înălţării. Tradiţia spune că Ispas, un cioban, ascuns pe după pietre, a urmărit evenimentul, tăcut şi uimit, şi mai apoi a povestit alor săi cele întâmplate.De Ispas, oamenii îşi pun la brâu frunze de nuc pentru că se crede că şi Iisus ar fi avut când s-a înălţat la ceruri şi se bat cu leuştean ca să fie feriţi de rele şi de boli. La fel şi vitele sunt bătute cu leuştean, ca să se îngraşe, să fie sănătoase şi ferite de vrăjitorii. De asemenea, la Înălţare, se taie păr din vârful cozilor de la vite şi se îngroapă într-un furnicar, cu urarea: „Să dea Dumnezeu să fie atâţia miei şi viţei câte furnici sunt în acest furnicar!”. Se crede că cine moare de Ispas ajunge în Rai.
21 Mai – Ziua Nationala a Eroilor
De Ziua Inălţării Domnului celebrăm Ziua Eroilor, sărbătoare naţională în memoria celor căzuţi de-a lungul vremurilor pe câmpiile de luptă, pentru credinţă, libertate, dreptate şi pentru apărarea ţării şi pentru întregirea neamului românesc.În semn de recunoştinţă pentru sacrificiul suprem al sutelor de mii de militari căzuţi la datorie în timpul primei conflagraţii mondiale, Tratatul de la Versailles, semnat de fostele ţări beligerante, prevedea printre altele obligativitatea întreţinerii mormintelor ostaşilor îngropaţi pe teritoriile statelor respective precum şi a operelor comemorative de război dedicate acestora.România, care a pierdut în timpul primului război mondial aproape un milion de militari şi civili, concretizarea prevederilor tratatului din 1919 s-a materializat prin aplicarea Decretului Regal 1693 din 4 mai 1920, care a stabilit ca Ziua Eroilor să fie sărbătorită cu prilejul zilei înălţării Domnului, dată decretată sărbătoare naţională a poporului român. Ţara noastră a fost dealtfel prima ţară europeană care i-a asimilat pe eroii străini celor naţionali.Un rol important în omagierea celor căzuţi la datorie l-a avut „Societatea Eroilor Căzuţi în Război” înfiinţată încă din anul 1919 sub înaltul patronaj al Reginei Măria. Această organizaţie, a activat până în 1948 şi activitatea ei s-a concretizat în anii interbelici prin construirea a numeroase monumente şi plăci comemorative în aproape toate localităţile ţării. După 1948, regimul comunist a stabilit ca Ziua Eroilor să fie sărbătorită în fiecare an la 9 mai.Motivarea a reprezentat-o faptul că în aceiaşi zi era sărbătorită şi Ziua Independenţei Naţionale dar şi terminarea celei de-a doua conflagraţii mondiale.După 1990, s-a revenit la sărbătoarea iniţială.n Din anul 1995 Parlamentul României a votat o lege conform căreia Ziua înălţării Domnului a fost declarata „Ziua Eroilor” pentru a omagia jertfa celor căzuţi în lupta pentru libertatea şi independenţa poporului român.Ulterior prin hotărârile Sfântului Sinod din anii 1999 şi 2001 Ziua înălţării Domnului a fost desemnată şi sărbătoare naţională bisericească. Printr-o altă lege adoptată în anul 2003 Ziua Eroilor este considerată zi de sărbătoare oficială pentru poporul român.În această zi deosebită la orele 12 , în toate lăcaşurile de cult se trag clopotele iar în instituţiile publice şi în unităţile de învăţământ se păstrează un moment de reculegere. Festivităţile de comemorare ale eroilor încep cu oficierea Sfintei Liturghii a înălţării Domnului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu