Magazinul de sambata – Dictionar Apicol

DECANTORUL DE CEARA - este un vas spoit sub formă de con cu vârful în jos, cu pereţi dubli, în care se pune ceara topită, menţinută la o temperatură constantă de 20-25 0C cu ajutorul unui curent de apă caldă care circulă în interiorul pereţilor dubli. După circa 10-12 ore, se deschide un robinet pentru scurgerea reziduurilor, ceara curată scurgându-se direct în formele de solidificare.

DECEMBRIE - liniştea în stupină face parte din condiţiile unei bune iernări. Circulaţia stuparului prin faţa stupului nu este auzită de albinele din stup dar, atunci când pământul este îngheţat albinele se neliniştesc. Dacă zăpada a căzut abundent şi a acoperit stupii nu trebuie intervenit căci ea ţine de cald. Dacă cumva cade o ploaie peste zăpada troienită, crusta de deasupra trebuie spartă, pentru ca aerul să poată pătrunde până la stupi. La fel trebuie procedat şi cu crusta de gheaţă care se formează la urdinişurile superioare. 
Acum este timpul cel mai potrivit pentru a face bilanţul activităţii apicole. La capitolul cheltuieli se vor trece toate cheltuielile legate de hrana albinelor (inclusiv mierea lăsată pentru iernare), costul materialelor folosite (unelte, faguri noi puşi în stup, sârmă, cuie, medicamente), costul mătcilor selecţionate, costul transportului, pazei, costul reparaţiilor mijloacelor de transport, asigurărilor şi verificărilor tehnice, plata muncitorilor sezonieri. Pentru amortizarea stupilor şi altor mijloace de bază se va trece un coeficient de 10% din valoarea lor (dacă se face stupărit pastoral) şi numai 5% dacă stupina e staţionară. La rubrica venituri se va trece întreaga producţie de miere şi ceară obţinute. Aparte se va calcula valoarea produselor secundare obţinute cum este cea a mătcilor împerecheate şi folosite în propria stupină cât şi cea a celor vândute, a roilor, lăptişorului, polenului, propolisului, veninului etc.

DEPRESIUNEA-fenomenul de depresiune se manifestă prin:
reducerea cantităţii de puiet (puiet pestriţ);
scăderea vitalităţii familiei,
scăderea instinctului de apărare,
încetarea construirii fagurilor,
sensibilitate la boli,
scăderea dimensiunilor corporale etc.

DESCHIDEREA STUPULUI - numărăm mai întâi ramele ocupate de albine ca să ne dăm seama de puterea coloniei, apoi trecem pe o latură, făcând loc pentru scoaterea primei rame. Ramele sunt cercetate din ochi, pe deasupra, pentru a vedea cu ce sunt ocupate (puiet, miere, păstură), greutatea fiecărei rame fiind apreciată printr-o mică ridicare. Atunci când stupii nu sunt dotaţi cu funduri mobile, la revizia de primăvară este necesar să curăţim fundurile. În acest scop, ramele vor fi împinse sau trase în partea opusă urdinişului, după curăţare fiind aduse la loc, cu acest prilej făcând toate observaţiile necesare pentru bunul mers al coloniei.
Fagurii cu prea multă miere vor fi descăpăciţi pe suprafeţe mici (1-2 dm2 fără a ne atinge de obişnuita coroană) făcând loc mătcii pentru ouat.

DEZERTAREA COLONIILOR - părăsirea stupului şi lăsarea tuturor fagurilor goi, chiar şi atunci când se mai găseşte puiet, este un fenomen rar întâlnit, fiind determinat de lipsa de provizii sau din diverse cauze (diaree, loca, lipsa spaţiului etc.).

DEZINFECTII IN STUPINA - utilizarea uneltelor sau a materialelor de la o stupină la alta, constituie o mare greşeală, chiar şi în cazul în care ambele stupine sunt sănătoase, fiecare stupină având o floră microbiană caracteristică la care albinele proprii sunt adaptate.

Clasificări
După scopul urmărit dezinfecţia este de mai multe feluri:

1) Profilactice
Se execută primăvara şi toamna în toate stupinele.

2) De necesitate
Se execută în perioada de evoluţie a bolii (la îmbolnăvire), pentru combaterea unor boli (locă, nosemoză clinică, viroze, puiet văros şi pietrificat etc.) din momentul înregistrării primelor cazuri şi până la lichidarea focarului.
Orice fel de dezinfecţie începe cu curăţirea manuală.

3) Finale
Se fac după încetarea bolii în vederea evitării reapariţiei.

Fazele dezinfecţiei

Curăţirea manuală

Orice fel de dezinfecţie începe cu curăţenia manuală, ce constă în raderea cu peria, dalta, şpaclul şi cuţitul a cerii şi propolisului de pe pereţii stupului şi a accesoriilor lui (fundul, podişorul şi ramele), precum şi rosăturile de faguri, cadavre de albine, dejecţii şi a altor corpuri străine din interiorul stupului, insistându-se asupra colţurilor şi crăpăturilor.

Dezinfecţia propriu zisă

Stupii se supun unei dezinfecţii riguroase conform indicaţiilor;
Halatele, şorţurile şi bonetele se vor dezinfecta prin fierbere într-o soluţie de sodă de rufe 5% timp de 30 de minute;
Mănuşile se supun vaporilor cu formol;
Fagurii fără puiet mort, proveniţi de la stupii infectaţi se dezinfectează în camere ermetizate cu vapori de formol, acid acetic glacial sau prin sulfurizare (fagurii stropindu-se cu apă înainte de afumare fiind apoi spălaţi şi uscaţi înaintea introducerii în stupi);
Fagurii cu puiet mort se elimina şi se topesc, ramele goale de faguri urmând a fi curăţate şi dezinfectate;
Mâinile se vor dezinfecta prin spălare cu apă şi săpun.
Respectarea timpului de contact
Fiecare produs are nevoie de o perioadă de contact pentru ca dezinfecţia să-şi facă efectul. Această perioadă este dependentă de mai mulţi factori (substanţă, temperatură, concentraţie etc.).
Îndepărtarea prin spălare şi aerisire
Efectul nociv al substanţelor administrate trebuie înlăturat prin spălare şi aerisire, altfel vor fi afectate şi albinele.

Substanţe dezinfectante 
Pentru stupi şi alte materiale

Carbonatul de sodiu
Soda de rufe – în concentraţia de 5-10% (50-100 g la 1 litru apă caldă).

Dezinfectant cationic
În concentraţie de 20% se foloseşte sub formă de soluţie – 7,5 ml la litrul de apă.

Formolul comercial

Formalina 29%, care conţine ca principiu activ aldehida formică, în soluţii de 2-4 %, se administrează cu echipament de protecţie şi numai sub supraveghere sanitar-veterinară. Se foloseşte şi în concentraţie de 14% (140 ml formol comercial 1/1 litru apă), cantitatea de soluţie folosită pentru dezinfecţia unui stup fiind de 4 litri soluţie, sau în concentraţie de 20%. Hristea recomandă ca în fiecare stup să fie prezentă o sticluţă cu soluţie de formol 20%, în interiorul acesteia introducând un fitil ce iese prin gâtul sticlei cu 2-3 cm deasupra, considerând că evaporarea lentă a formolului previne apariţia bolilor (Vezi Stupăritul, pag 553, 558-559, 601. Acest lucru nu ştiu dacă este recomandat, având în vedere noile prevederi ale normelor UE dar, probabil că e de folos în stupinele contaminate, de la care oricum nu se comercializează mierea). Daca stie cineva mai multe despre acest lucru este rugat sa vina cu completari. Tratamentul cu soluţia de formol are un folos îndoit: din cauza puternicului miros ce se răspândeşte în stup, albinele sunt silite să facă o ventilaţie foarte puternică, datorită căreia, larvele moarte din stupii bolnavi se usucă şi, în acelaşi timp, prin faptul că pentru această ventilaţie stau mai multe albine la urdiniş, acesta e mult mai bine apărat şi hoaţele nu pot să intre. Sticluţele nu vor fi niciodată pline până sus, ci numai pe trei sferturi. Ele pot fi aşezate într-o tăietură făcută într-un colţ de ramă, sau la marginea dinspre diafragmă, alături de ramă. Singura grijă a apicultorului va fi ca din când în când, să deschidă stupul şi să vadă dacă nu cumva albinele au propolizat capătul fitilului care iese din sticluţă, împiedicând astfel evaporaţia. În acest caz ori va schimba fitilul, ori va dizolva propolisul în puţin spirt.

Hidroxidul de sodiu (NaOH)

Soda caustică – în concentraţii de 4% (40 g la 1 litru apă calda), impune folosirea unor haine de protecţie. Ea distruge majoritatea bacteriilor, protozoarelor, virusurilor şi paraziţilor în formele lor de dezvoltare şi de rezistenţă (spori), puterea sa de dezinfecţie crescând direct proporţional cu temperatura soluţiei (soluţiile fierbinţi de 70-90 oC fiind cele mai active). Pentru a mări puterea de dezinfecţie se adaugă sare de bucătărie în concentraţie de 5%. Manipularea sodei se face obligatoriu cu mănuşi şi cizme de cauciuc şi cu haine de protecţie. Pentru dezinfecţia unui stup se folosesc 3-4 litri soluţie de sodă caustică sau de sodă de rufe calcinată (carbonat de sodiu) în concentraţie de 5%.

Propolisul

Albinele acoperă cu un strat subţire de propolis întreg interiorul stupului şi mai ales spaţiile înguste precum şi eventualele crăpături, ca sedii ale unor posibile focare de infecţie. Fiind şi rău conducător de temperatură, propolisul de pe pereţii stupilor protejează albinele împotriva frigului iarna, sau împotriva căldurii excesive vara.
Primăvara apicultorii îşi curăţă stupii şi uneori îi ard cu lampa de sudură, în felul acesta îndepărtând stratul de propolis, facilitând atacul bacililor sau impunând albinelor o pierdere de timp şi de energie pentru refacerea acestui strat. Din aceasta cauză se recomandă ca după dezinfecţia şi expunerea stupilor la aer timp de 48 – 72 ore, pereţii şi fundurile lor, ca şi ramele noi să fie unse cu extract alcoolic de propolis, folosind în acest scop o pensulă sau un tampon. La nevoie, spaţiile mici sau crăpăturile să fie astupate cu propolis moale cu ajutorul unei spatule.
Extractul alcoolic de propolis se prepara din amestecul a 100 g de propolis fărâmiţat în 400 ml alcool etilic la 96%. Sticla să fie agitată periodic timp de 10-15 minute, pe parcursul a 3 zile. După filtrare soluţia poate fi folosită. Pentru un stup nou cantitatea de extract necesara este de 60 ml. Pentru un stup care a fost ocupat cu albine, necesarul este de 4 ml.

Soluţia de săpun
Săpunul de rufe – soluţie de 5% – în apă fierbinte se poate folosi atât ca detergent cât şi ca dezinfectant pentru obiectele de pânză şi lemn (stupi, rame, faguri şi ustensile), fiind şi un foarte bun distrugător de virusuri.

Spirtul

După curăţirea resturilor cutia stupului se şterge cu o cârpă bine înmuiată cu spirt medicinal, după care se pulverizează spirt medicinal în interiorul cutiei şi se da foc. În momentul când propolisul şi ceara de pe pereţi încep să se topească se intervine cu o cârpa umedă cu care se acoperă stupul în vederea stingerii focului. În felul acesta se evită mirosul neplăcut generat de flambarea stupilor cu benzină.

Pentru fagurii goi de rezervă

Acidul acetic glacial 96%

Se foloseşte sub formă de vapori neîncălziţi, pentru dezinfecţia fagurilor goi de la rezervă, pentru combaterea sporilor de nosema şi a găselniţei, aceştia introducându-se în corpuri de stup, dulapuri sau camere etanşate. în cantitate de 2 cm3/l volum. Pentru un corp Dadant se folosesc circa 120 cm3. Expunerea la vaporii de acid acetic glacial emişi la temperatura mediului este de minim 7 zile.

Apa oxigenată

Hidrogenul peroxidat sau peroxidul de hidrogen poate fi folosit ca soluţie comercială de apă oxigenată 3% ce se poate prepara din perhidrol 1 parte la 9 parţi apă sau din perogen 6 comprimate la 1 litru de apă. E folosită în cazul virozelor. Fagurii goi pentru rezervă se dezinfectează prin umplerea celulelor cu soluţie sau prin stropire şi îmbăiere. După 24 de ore se elimina apa din faguri şi aceştia se usucă prin aerisire.

Cloramina B
Concentraţia indicată este de 10-20 comprimate de cloramină la litru de apă. Soluţiile de perhidrol, perogen şi cloramină se prepara imediat înainte de folosire şi se utilizează mai ales la dezinfecţia fagurilor în caz de viroze şi pentru materialele folosite la creşterea mătcilor.

Sulful
Este utilizat sub formă de fumigaţii prin arderea batoanelor (pulberea nu e recomandată) şi necesită 50 g la m3, fiind recomandat pentru dezinfecţiile împotriva nosemozei şi pentru combaterea găselniţei.

Pentru stupină
Oxidul de calciu (CaO)
Varul nestins – se împrăştie 0,5-1 kg / m2, apoi vatra se sapă. Se poate folosi şi varul stins (clorura de var) sub formă de suspensie în apă (10-25%), în dezinfecţia de necesitate, prin împrăştiere şi săpare.

Felurile dezinfecţiei
1. mecanică
Se face prin răzuire cu dalta, cutitul, peria de sârmă = metodă insuficientă şi ineficientă.

2. termică (prin flambare)
E foarte eficienta (se recomandată folosirea unui dispozitiv de flambare cu gaz de butelie), flambarea executandu-se dupa o prealabila curatare mecanica a tuturor componentelor.

3. chimică
Se refera la utilizarea substanţelor dezinfectante sub diferite forme de agregare (soluţie, vapori etc.).

4. mixtă
Combină metodele de dezinfecţie enumerate mai sus avand cea mai mare eficienţă. Din acest motiv aceasta metoda este cea mai recomandata.

Diafragme etanşe
Pentru ca diafragmele să fie etanşe acestea trebui prevăzute pe margini cu câte o foaie de cauciuc care să atingă fundul iar în partea de sus să închidă golul de sub podişor. Ele sunt folosite cu succes la etanşeizarea compartimentelor de iernare a mai multor nuclee, la buna împachetare pentru păstrarea căldurii în cuib sau la alcătuirea nucleelor de împerechere întreţinute în aceeaşi cutie de stup.

Speram ca v-am fost de folos.